Fantomele Elevilor Silitori

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:23 Titlul subiectului: Povestiri cu Talc

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul solitar capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata omenirea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de numeroase persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:34 Titlul subiectului:

Cel ce insala

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce îndeajuns de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc extraordinar de bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, solitar s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:37 Titlul subiectului:

Adevaratele minuni

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

- Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?
- Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.
De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru întâia oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.
Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea minunilor ?

Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

"Sfintenia vine din dragoste.

Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti."
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:40 Titlul subiectului:

Unui predicator îi plãcea sã arate cã lucrarea Domnului este desãvârºitã.

Un cocoºat care îl ascultase l-a aºteptat la ieºirea din bisericã ºi i-a spus:
- „Zici cã Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a fãcut pe mine!”

Predicatorul l-a privit o clipã ºi i-a rãspuns:
- „De ce te plângi prietene? Pentru un cocoºat, arãþi foarte bine!”
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:41 Titlul subiectului:

Un bãtrân care arãta ca vai de lume ºi trãia din mila altora rãtãcea pe strãzile unui oraº. Nimeni nu-l bãga în seamã.

Un trecãtor îi spune, plin de dispreþ:
- Ce faci aici? Vezi bine cã nu te cunoaºte nimeni.

Omul cel sãrman se uitã liniºtit la trecãtor ºi-i rãspunde:
- Nu-mi pasã. Mã cunosc eu însumi ºi mi-e de-ajuns.
Ar fi fost mai cumplit sã fie pe dos: sã mã cunoascã toþi ºi sã nu mã cunosc eu.
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:44 Titlul subiectului:

Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i
indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei
inaintate, el putea infrange indiferent ce adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator - știut pentru lipsa lui de scrupule
- a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut
pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul
facea întâia miscare si apoi contraataca cu viteza.
Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia
Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.
Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat
provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul
a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia
lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub
soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.
Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar
batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit
si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.Deceptionati de faptul
ca maestrul primise atat de numeroase insulte si provocari, studentii l-au
intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit
spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in
fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine
darul? intreba Samuraiul.
-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- La fel si cu absolut orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand
nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim
prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.
Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele
ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si
sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi? si sa acceptam
doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.

Iubeste-te!
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:49 Titlul subiectului:

Rob este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l
urasti: e intotdeauna bine dispus si are intotdeauna
ceva pozitiv de spus.

Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde:
"Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de doi
oameni
pentru atata bine!"
E un optimist. Daca uncoleg are o zi rea, Rob
reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva
a situatiei.

Am ajuns curios si intr-o zi l-am intrebat: "Nu
inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate
zilele,
tu cum reusesti?"
Rob imi raspunse: "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu
ca am doua posibilitati:
Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu
rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus.

Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o
victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a
intamplat.
Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine
la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa
aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l
ajut sa vada latura pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii. "Dar
asta nu este intotdeauna asa de usor" i-am spus.
"Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de
optiuni.
Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu
adevarat, totul devine o chestiune de optiuni.
Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diferite situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata".
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob
fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea
ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam
pentru ceva in viata in loc sa reactionez la
evenimente.
Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la
locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime
si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata
spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate.
M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot
atat de bine. "Vrei sa vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a
intamplat? "In timp ce cadeam, inițialul fapt care mi-a
venit in minte
a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant,
mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai.
Si am ales sa traiesc" "Dar nu ti-a fost frica?"
"Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile
fetelor surorilor
si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se
uitau la un om mort.
Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am
raspuns: DA!
Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"

Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de
a alege sa traim o viata deplina.
Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine
fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care
trebuie sa traim,
si maine ne vom gandi la problemele de maine.
La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti
faceai nereguli ieri.
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:50 Titlul subiectului:

Taria omului

Intr-un oras la fel de mare ca al nostru, la fel de aglomerat, si torid, si enervant, in care viata isi cere mult prea agasant pretul de nervi si de oboseala de la oameni, traia o tanara. Plecase de acasa la studii si ramasese in acest oras, acaparata de el, indragostita de el. Dar, la un moment dat, orasul a cerut si de la ea pretul, ca si de la toti ceilalti locuitori ai lui.Nota de plata era cam mare si tanara simtea ca nu mai e in dispoziție sa faca fata orasului. Viata incepu sa i se para din ce in ce mai grea, mai insuportabila, mai fara sens. Nu mai stia cum sa iasa din marasmul fiecarei zile.Simtea ca daca este prea moale, va fi calcata in picioare si nimanui nu ii va pasa de ea. Daca se va pietrifica, va ajunge prea dura, va pierde absolut orice sentiment uman si se va transforma in ceva/cineva ce ii displacea total.
estiind cum sa trateze viata si ce atitudine sa mai adopte in fata ei, epuizata, isi lua un concediu si pleca acasa la parinti. Aici regasi aceeasi plăcere a vietii pe care ea nu o mai avea din studentie, aceeasi siguranta de sine a oamenilor. Uimita de performantele acestor “provinciali”, isi descarca sufletul in fata parintilor si recunoscu faptul ca ea nu mai face fata vietii. Ceru un sfat.

Gandindu-se putin, tatal tinerei o invita la el la restaurant, unde era bucatar, a doua zi. Tanara nu riposta, gandindu-se ca nu ar strica sa ia masa in oras cu tata.

Ajunsa la rstaurant, pe la orele pranzului, fu invitata in bucataria imensa a restaurantului. Tatal tinerei trebaluia de zor printre zecile de oale, tigai, vase in care se pregatea masa de pranz. Fara multe explicatii, ii puse in fata tinerei on ou, on morcov si cateva boabe de cafea. Ii ceru sa le puna pe fiecare la fiert in cate un vas cu apa. Mirata si putin intrigata de aceasta cerere a tatalui, tanara se executa imediat. Simtea ca undeva in spatele acestui mic exercitiu de bucatarie, trebuie sa fie o lectie. Dupa ce isi indeplini sarcina, scoase ingredientele fierte pe cate o farfurie.

- Uite de ce te-am chemat aici, spuse tatal zambind putin rusinat. Stiu ca nu te asteptai sa te pun la munca. Vreau sa iti raspund la intrebarile pe care ti le-ai pus in ultimile luni. Stiu ce te framanta. Raspunsurile nu sunt atat de grele si savante cum ai crede. Viata se explica pe sine in situatii minore de zi cu zi. Venim in atingere cu ea si suntem influentati de ea, asa cum apa a influentat si schimbat fiecare ingredient. Oamenii sunt de trei feluri:

- cei care se aseamana cu oul: par extraordinar de delicati si fragile, dar de indata ce dau de greutatile vietii, devin duri si tari.

- cei ca se aseamana cu morcovul: par deosebit de tari, rezistenti, dar in contact cu viata, se inmoaie si isi pierd din rezistenta principiilor.

- si cei care se aseamana boabelor de cafea: lasati in afara vietii (apei) nu sunt nici tari nici moi. Dar de fiecare data cand intra in contact cu viata, nu se lasa influentati de ea, ci ei sunt cei care modifica si influenteaza imprejurarile prin care trec. Nu se lasa nici inmuiati, nici durizati de viata, ci ajung sa isi schimbe viata, nu lasa ca viata sa ii schimbe pe ei.
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"

NightWolf · Trimis: 20/12/2007 22:53 Titlul subiectului:

O bere cu prietenii

Un profesor de filosofie statea în fata studentilor sãi conținând câteva obiecte pe catedrã. îndată ce a început ora, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare si a început sã-l umple cu pietre cuprinzând diametrul de aproape 5 cm.

Dupã aceasta, i-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin. Toti studentii au fost de acord cã borcanul este plin. Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile rãmase libere.

I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul este plin. Au fost din nou de acord cã este plin... si au râs. Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Desigur, nisipul a umplut spatiul rãmas liber.

Acum, spuse profesorul aratând spre borcan, vreau sã recunoasteti cã aceasta este viata voastrã. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sãnãtatea si copiii vostri, lucruri care, chiar dacã totul este pierdut, si numai ele au rãmas, viata voastrã tot ar fi completã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã: slujba, casa si masina. Nisipul reprezintã lucrurile mici, care completeazã restul. Dacã puneti în borcan mai întâi nisipul, nu mai rãmâne loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.

La fel se desfãsoarã si viata voastrã: dacã vã consumati timpul si vigoarea cu lucrurile mici, nu vei avea niciodatã spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastrã. Jucati-vã cu copiii vostri, fãceti-vã timp pentru controale medicale, duceti-vã partenerul la dans. Va ramâne mereu îndeajuns timp sã mergeti la serviciu, sã faceti curat în casã, sã dati o petrecere sau sã duceti gunoiul.

Aveti grijã de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care �ntr-adevãr conteazã. Stabiliti-vã prioritãtile! Restul... este doar nisip.

Iatã si continuarea:

Dupã ce toatã lumea a fost de acord cã profesorul umpluse borcanul si dãduse lectia de viatã, pãrea ca nimic nu mai poate fi spus. Profesorul luã o halbã de bere si o turnã în borcan, care desi plin, absorbi întreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele si nisip.

Acum era intr-adevãr plin. Si spuse: oricât de plinã vã va fi viata, întotdeauna va fi loc si pentru o bere cu prietenii!
_________________
Ala, bala, porto-cala,
Nu lasa sa treaca seara,
Pe forum cand ai intrat,
Toti prietenii ti-ai chemat,
Membrii sa ii inmultim,
Si pe forum sa-i gasim.

"Be Happy, Life's Shorttt"